Ce se face cu pipa?

Pai... cam orice implica mult calm.
Un personaj cunoscut de pe Baker Street calcula dificultatea problemelor in numarul de pipe fumate sau cantitatea de tutun consumata, alt reprezentant renumit al breslei o considera relativa, ca orice altceva, insa privea problemele din atatea unghiuri cate erau necesare pentru a elabora adevarul universal, unificator E=mc2.
Daca mirosim mai de aproape fumurile piparilor, ele vor capata cu totul alta aroma, mult mai subtila, relaxanta si nu ne putem abtine sa nu afirmam chiar si spirituala, astfel, fie ca sunt preoti occidentali si prefera tutunul sau orientali si prefera hasisul, pipa devine des mijlocul de comunicare cu sinele si cu divinitatea. Experienta ne-a lamurit ca fumatorii de pipa nu se pot defini ca excentrici si nu ritualul este complex ci persoana care il desfasoara, astfel, cei care ne cunoastem si ne adunam la o pipa in jurul meselor rotunde de prin diverse ceainarii ne-am deprins in vreo saptamana cu ritualul si ne bucuram constant de experiente noi sub forma miilor de tutunuri degustate in zecile de mii de branduri de pipe existente pe piata. Fiecare asemenea pereche ofera ceva nou. Fiecare cativa milimetri de tutun dintr-un bol au un parfum diferit de restul bolului. Prin urmare nici plictisitor nu poate fi vreodata sa fumezi pipa.

Se incepe cu un tutun fermentat ani buni dupa multe incercari de amestecuri ale alchimistilor din breasla. Tutunul ajuns la umiditate optima (elasticitate maxima) se indeasa in pipa dupa metoda preferata astfel incat fluxul de aer sa ceara cam acelasi efort ca sorbirea sucului cu un pai. Un tutun indesat prea tare va va da dureri de cap.

Se aprinde pipa cu un chibrit (asteptand 2 secunde dupa aprindere sa dispara mirosul de sulf) sau o bricheta cu gaz (exista brichete de pipa, cu flacara directionata in lateral pentru confort sporit), niciodata bricheta antivant (acestea pot arde bolul) sau cu combustibil lichid (acestea vor imprima un miros puternic). Se plimba flacara pe toata suprafata tutunului pana cand acesta se inroseste uniform in timp ce se trage ritmic aer prin muistiuc. Dupa aceasta se taseaza usor tutunul cu butacelul companionului de pipa, realizand un strat uniform de cenusa deasupra tutunului. Se repeta ritualul de aprindere, apoi se taseaza tutunul periodic, dupa nevoie, intretinand astfel o ardere uniforma.

Nu va asteptati sa scrieti recorduri mondiale de la prima pipa. Fumati lent, bucurati-va de ceea ce vi se ofera si nu va speriati daca pipa vi se stinge des, tasati usor si reaprindeti cu incredere.
Daca pipa bolboroseste s-a suparat ca fumati prea repede. Luati o perie si impingeti-o usor prin mustiuc, absorbind excesul de umezeala. Continuand un ritm alert de fumat, pipa nu va va mai lasa sa o atingeti. In acest caz, lasati-o sa se raceasca, apoi aprindeti-o din nou. Ganditi-va ca intr-un timp destul de scurt va veti optimiza metoda de umplere si de tasare si va veti relaxa ritmul de pufait. A fuma pipa stresat, pentru un fumator de tigarete, va insemna o dezvatare rapida de pufaitul rapid, iritand limba. Pentu a evita iritatiile recomandam sa consumati in timpul fumarii apa sau ceai, dar bineinteles ca si noua ne plac vinurile, cognacurile si cafelele, in ciuda efectelor adverse. In timp se va contura si preferinta de a asorta un tutun aspru cu o bautura dulce si un tutun dulce cu o bautura aspra.

Recomandam incepatorilor cristalele de pipa plasate in fundul bolului, atat ca metoda de uscare a fumului cat si ca indicator pentru faptul ca pipa nu mai are ce sa ofere. La final se va rascoli cenusa cu lingurita sau cuiul atasate companionului de pipa (futacului), se va astupa deschiderea bolului cu opozabilul si se va scutura pipa viguros. Aceasta actiune ajuta la formarea mai rapida a turtei care va proteja pipa. Recomand prezenta pe masa a unei batiste de hartie pentru stergerea futacului si pentru izolarea degetului de bol in timpul acestei ultime actiuni.
O pipa care a stat stinsa mai mult de o ora se va goli si se va curata.

Dupa ce pipa se fumeaza, se raceste si se curata, se alatura cu grija surorilor ei, fie pe un stand individual, fie pe rafturi lungi, special concepute, care ajung de multe ori sa mobileze casa unui pipar. I se da timpul de odihna bine meritat, intre o zi si o saptamana, in functie de numarul de colege cu care isi imparte sarcina de a bucura piparul si poate fi premiata la batranete cu un inel din argint in jurul deschiderii.

Articol de Molia