"Cronicarul istoriseste cum o duzina de domni si pipele lor minunate s-au adunat intr-o cafenea, intr-o seara de vineri, cand afara ningea frumos si inauntru era cald si bine. Si cum i-a cunoscut Cinabru si cum au stat de vorba si au povestit si au fumat pana cand si-au dat seama ca orologiul de pe perete a sarit peste patru ore din poveste."
Din Cronica Meduro-Latakiota, traducere Tiffany Reinaud, in Revue des melanges et allumettes, no 655, 15 – 22 Janvier, 2009. Pg 23
Am ajuns la Cafeneaua Bononnia dupa cinci si ceva, cu destule emotii. Prima data cand ajungeam la o intalnire Pipa Club Bucuresti. Desi imi tot propusesem de ceva timp, dar mai mereu se intampla cate ceva. Imi luasem pipa, vreo doua tutunuri (nimic deosebit) si cateva filtre de balsa. Cafeneaua, desi mica, nu arata rau deloc. Servirea a fost ok, preturile accesibile, cafeaua buna. Si am inteles ca si ceaiurile au mers foarte bine.
Mirosul de tutunuri se simtea inca de la intrare...Si era buuuuun. Am intrat, m-am prezentat, ne-am apucat de tutunuri, am vazut pipele celor care venisera, am incercat marci noi de tabac. Si asa au trecut aproape patru ore alaturi de pipari pe care ii intalneam in viata tangibila pentru prima oara, dar m-au facut sa ma simt in largul meu si sa nu mai vreau sa plec. Ceea ce pentru acei putini care ma cunosc ar parea imposibil. Sa te pierzi asa in vorbe si fum, nimic mai placut dupa un sir lung de zile cu munca multa, somn putin si nervi o droaie.
Greu a fost sa aleg dintr-o masa acoperita de tutunuri, de multe dintre ele nestiind nimic, asa ca am mers pe recomandari verbale si olfactive. Am inceput cu o pipa de HH Vintage Syrian de la Mac Baren, un tutun sec, Latakia, oriental, ceva virginie, bun, tare, sumbru. A doua pipa a fost pentru mine surpriza placuta a serii, Red Virginia de la McConnell. Pana nu demult nu eram prea interesat de virginii, acum am inceput sa le descopar farmecul si aroma, iar Red Virginia ar putea deveni unul dintre preferatele mele. Dulceag, catifelat, potrivit de tare, cu un varf de cutit de Perique, cat sa ii dea o aroma speciala. Un tutun excelent, chiar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. La final, desi aveam limba cat o broasca testoasa de Galapagos, am riscat si am cedat tentatiei, cu o jumatate de pipa dintr-un flake faramitat si uscat bine (din pacate nu imi mai aduc aminte ce era). Greu, virginii si oriental amestecate in pipa, suficient ca sa ma ameteasca un pic. Am avut limba ca jupuita vreo doua-trei zile.
Pentru acasa am primit cateva mostre de la piparii vechi : in afara de HH Vintage Syrian si Red Virginia, am luat cate un pic de McConnell Original Oriental (bun, foarte bun, si surprinzator de usor), McConnell Maduro (un tutun exceptional, dulce si seducator, chiar daca se aprinde si arde cam greu), si o alta surpriza, Moth Mixture No 1, un amestec inedit semnat Molia, pe care l-am gustat mai tarziu. Excelent...Le multumesc tuturor pentru sfaturi, recomandari si tutun.
De vorbit, s-a vorbit mai ales de pipe si tutunuri, dar si de altele toate cele si inca ceva pe deasupra. Si se spuneau atatea lucruri incat iti venea mai curand sa taci si sa asculti, pentru ca aveai ce sa inveti. Totul cu o doza sanatoasa de umor fin. Si tot defilau pipele de tot felul, de parca se pregateau sa o puna de o petrecere a lor.
Articol de Cinabru
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu