A facut bijuterii si accesorii pentru Calvin Klein sau Giorgio Armani...Acum, Rolando Negoita este unul dintre cei mai bine cotati designeri de pipe din lume.
Exista multi romani care sunt varfuri intr-un domeniu sau altul in strainatate, dar despre care noi nu stim nimic in Romania. Oameni cunoscuti si apreciati in toata lumea, dar despre care nu a ajuns nimic in catunul nostru.
Rolando Negoita este unul dintre acestia...Este stabilit in Statele Unite si orice fumator de pipa din lume se uita cu jind la creatiile sale.
Negoita e un artizan independent, dar eleganta si originalitatea lucrurilor care ies din mainile sale i-au convins pe cei de la prestigioasa firma de pipe Butz Choquin sa inceapa sa produca in serie, din 2004, o linie care-i poarta numele...Pipele Butz Choquin - Rolando Negoita au fost vandute pe toate cele cinci continente, insotite de o brosura care il prezinta pe artizanul roman.
Artist platit in natura
Rolando Negoita s-a nascut in Brasov, in 1955. Dupa cum ne-a spus el insusi, inclinatia spre "mestereala" a mostenit-o din familie: "Tatal meu a fost bijutier, iar mama tehnician dentar. Tata isi facea singur sculele de mare precizie: de la strung la ciocane de cizelat sau la dalti de gravura. Lui ii datorez reverenta pe care o am fata de scule si materiale". A invatat de la tatal sau secretele meseriei de bijutier si, cand a crescut, a intrat la Facultatea de Arta din Bucuresti, sectia metale si bijuterii. "Cei patru ani de Institut, cum se numea pe atunci, au fost esentiali in construirea educatiei mele estetice. Acolo am invatat sa inteleg lumea formelor, sa o disec, sa o recompun, sa-i cunosc esenta. Acolo am dobindit versatilitatea de a ma juca cu formele", isi aminteste Negoita. Abilitatea lui "de a se juca cu formele" este astazi cunoscuta de toti colectionarii din lume, Rolando Negoita fiind celebru prin stranietatea si ingeniozitatea pipelor sale.
Acum, pipele unicat care-i poarta semnatura pot depasi mia de dolari bucata. Pasionatii le considera adevarate opere de arta...
Pe vremea lui Ceausescu, in Romania, nimeni nu era interesat de pipele lui, pentru ca nu exista o piata pentru asa ceva. Oamenii cumparau insa bijuteriile pe care le facea si, dupa cum ne povesteste Rolando, il plateau in natura. Cu produse, adica. "Pe vremea aceea, trocul era o modalitate de supravietuire. Cafeaua, tigarile si whisky-ul erau moneda adevarata. Imi asigurau, fara prea mari riscuri, accesul la doctor, la alimente, si usurau considerabil neplacerile birocratice", ne spune Rolando Negoita.Primit in SUA cu bratele deschise
Faptul ca se ocupa de facutul bijuteriilor ridica tot felul de probleme pe vremea lui Ceausescu si acestea au reprezentat motivul pentru care s-a decis sa emigreze: "A fost o perioada foarte stresanta, avind in vedere legile restrictive la metale, in special cele pretioase. Am avut colegi si prieteni care au trait momente de cosmar in miinile Securitatii. Puteam fi si eu unul dintre ei in orice moment. Nici acum, stiind ca lucrurile s-au mai schimbat, nu-mi vine usor sa vorbesc despre asta. Hotarirea de a pleca am luat-o cu mult inainte de 1990, cand am reusit sa emigrez. Procesul de obtinere a pasaportului si a vizei americane a durat sase ani", isi aminteste Negoita.
Dupa ce a ajuns in America, a urmat o perioada destul de grea pentru el, desi s-a dus acolo cu viza de lucru si sponsorizat de compania Robert Lee Morris (unul dintre cei mai mari creatori de bijuterie de moda din SUA). "La inceput, am lustruit bijuterii zece ore pe zi timp de citeva luni. Era sub calificarea mea, dar de asta aveau nevoie, cand am venit, si asta am facut", ne spune Rolando Negoita. Nu a intampinat nici o rezistenta din partea colegilor sau a societatii americane, ba dimpotriva, a fost primit cu bratele deschise. Asta, cu toate ca avea probleme cu limba: "Singura dificultate intampinata aici a fost limba. Nu stiam aproape deloc engleza cand am venit, desi incepusem sa invat cu un an inainte. Limba vorbita, accentul etc. nu se legau deloc cu ce credeam eu ca stiu. Am facut un efort urias sa invat cit pot de repede. La trei luni dupa ce am venit, mi s-a oferit sansa sa predau la Parsons School of Design...Momentul interviului a fost ucigator. Am luat postul, dar cred ca m-a ajutat foarte mult increderea lor in ce stiam sa fac".
In lumea haute couture
Cu vremea, talentul sau l-a impus si asa a ajuns sa lucreze cu designeri celebri, precum Nine West, Calvin Klein sau Giorgio Armani. Iata cum ne explica Rolando Negoita ascensiunea sa: "Lumea modei este o specie aparte. Este o lume in care intri greu si iesi usor, competitia este enorma. La reputatia mea in domeniu au contribuit o serie de factori. Pe de o parte, experienta colaborarii mele cu Robert Lee Morris, pe de alta, cateva expozitii personale la galeria Artwear din Soho, galerie cu o reputatie oarecum elitista. Am avut multe comentarii favorabile in presa, am reusit sa fiu cunoscut, sa arat ce pot. La RLM am lucrat multe colectii pentru Donna Karan, CK etc., eram, deci, familiarizat cu stilul lor de lucru. Stilistii sau designerii vin si pleaca, exista o continua migratie de la o companie la alta. Astfel am avut sansa sa lucrez cu Armani sau Calvin Klein sub diverse umbrele. Am creat si am produs lucruri de o mare diversitate stilistica si tematica, de la bijuterii, accesorii de incaltaminte si marochinarie la accesorii de par etc".
Succesul lui in aceasta afacere a fost favorizat si de faptul ca, ajutat de sotia lui, Alexandra, artista si ea, se ocupa de toate procesele prin care trece un produs, de la concept, schita si proiect la executie de prototip si, in final, la productie (in SUA tot procesul este foarte compartimentat pe specialitati si fiecare etapa este preluata de altcineva).
Ramane in esenta roman
Astazi, Rolando Negoita a parasit domeniul modei si se ocupa numai de creatia de pipe. Vechiul hobby a fost transformat intr-o activitate de succes. Traieste,
impreuna cu familia lui, intr-o cabana foarte frumoasa din muntii Shawangunk (este pasionat de natura si de alpinism). Cand vine vorba despre ceea ce face, e foarte modest si declara ca nu se considera un artist: "Faptul ca am absolvit o scoala de arta nu ma pune automat pe piedestalul artistului. Sa fii artist inseamna sa-ti asumi o mare responsabilitate". Si inca ceva: desi provine dintr-o mama sasoaica si un tata italian, Rolando Negoita se recomanda in toate interviurile pe care le da in presa internationala drept roman. "In esenta, sunt roman. Imi place sa povestesc despre Romania, despre traditii, obiceiuri, cultura. Fiul meu, Luka, desi avea opt luni cand am venit aici, vorbeste perfect romana si este foarte mandru de radacinile lui", ne spune Rolando Negoita.
Articol de Cezar Paul Badescu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu