Va asteptam !
Rendez vous PCB 31 Iulie Parcul Carol
Zudo propune urmatoarea intalnire in Parcul Carol I, la terasa de sub pod, vineri 31 iulie - incepand cu orele 19.00.
Va asteptam !
Va asteptam !
P.C.B Rendez-Vous la PePe 59 Vineri 17 Iulie
Zudo propune o intalnire pe 17 iulie , orele 17.00, la Terasa PP59 din Bd.Pache Protopopescu nr.59 (vis-a-vis de liceul Mihai Viteazu)
Va asteptam !
Review
O intalnire remarcabila din punctul meu de vedere, cu toate ca in prima parte a fost un pic cam prea cald dupa ora 19.00 o briza a inceput sa unduiasca printre pipele noastre indemnand piparii la discutii filozofice despre durata de viata a corbilor si a altor creaturi terestre, discutii analitice asupra criminalilor in serie (un pic cam prea macabru), propuneri pentru viitoare intalniri in cabana lui EugenK undeva prin creierii muntilor (evident in urma unei prealabile organizari) si multe alte discutii despre muzica de calitate si amintiri din vremuri demult apuse.
Urmatoarea intalnire a fost propusa in Parcul Carol, la una din terasele coplesite de verdeata si racoarea copacilor seculari ai Bucurestiului interbelic, intalnire la care speram ca mai multi pipari ne vor onora cu prezenta.(Augustinus, Twain, Mrg, Cinabru, eventual Cezar Badescu, Bogdan Margineanu si multi altii).
S-a fumat in general Virginia, prin amabilitatea lui Zudo am avut ocazia sa redescopar minunata savoare a Red Virginiei de la McConnell, Old Gowrie de la Rattray's, Chieftain Islay, Orlik...Zudo a descoperit Virginia Flake de la MacBaren...Aurelian a fost foarte incantat de mixtura lui Humidor...
Ii multumesc inca o data Moliei pentru Orientalul primit cadou si cu totii asteptam finalizarea proiectului "tabacul din Pipera" pentru a degusta un tutun exclusiv marca Pipa Club Bucuresti (prin grija lui Pioneru, Humidor si Molia)...
O seara excelenta in compania unor oameni de calitate....Multumesc tuturor si jos palaria in fata personalului de la PP59 care primesc tot respectul din partea mea.
Membrii prezenti:
-Zudo
-Molia
-Aurelian
-EugenK
-Baaron
Va asteptam !
Review
O intalnire remarcabila din punctul meu de vedere, cu toate ca in prima parte a fost un pic cam prea cald dupa ora 19.00 o briza a inceput sa unduiasca printre pipele noastre indemnand piparii la discutii filozofice despre durata de viata a corbilor si a altor creaturi terestre, discutii analitice asupra criminalilor in serie (un pic cam prea macabru), propuneri pentru viitoare intalniri in cabana lui EugenK undeva prin creierii muntilor (evident in urma unei prealabile organizari) si multe alte discutii despre muzica de calitate si amintiri din vremuri demult apuse.
Urmatoarea intalnire a fost propusa in Parcul Carol, la una din terasele coplesite de verdeata si racoarea copacilor seculari ai Bucurestiului interbelic, intalnire la care speram ca mai multi pipari ne vor onora cu prezenta.(Augustinus, Twain, Mrg, Cinabru, eventual Cezar Badescu, Bogdan Margineanu si multi altii).
S-a fumat in general Virginia, prin amabilitatea lui Zudo am avut ocazia sa redescopar minunata savoare a Red Virginiei de la McConnell, Old Gowrie de la Rattray's, Chieftain Islay, Orlik...Zudo a descoperit Virginia Flake de la MacBaren...Aurelian a fost foarte incantat de mixtura lui Humidor...
Ii multumesc inca o data Moliei pentru Orientalul primit cadou si cu totii asteptam finalizarea proiectului "tabacul din Pipera" pentru a degusta un tutun exclusiv marca Pipa Club Bucuresti (prin grija lui Pioneru, Humidor si Molia)...
O seara excelenta in compania unor oameni de calitate....Multumesc tuturor si jos palaria in fata personalului de la PP59 care primesc tot respectul din partea mea.
Membrii prezenti:
-Zudo
-Molia
-Aurelian
-EugenK
-Baaron
Clubul de pipe Iasi
Felicitari pentru initiativa !
Asteptam mai multe detalii despre intalnirile clubului.
Fum rece!
Asteptam mai multe detalii despre intalnirile clubului.
Fum rece!
Tutunul si ADN-ul
Fragment din "Sarpele Cosmic, ADN-ul si originile cunoasterii" de Jeremy NarbyIndienii ashaninca spun ca prin ingerarea de tutun este posibil sa vezi lucruri in mod normal invizibile si chiar si ascunsele spirite "maninkari".Carlos Perez Shuma imi spusese ca tutunul ii atrage pe maninkari.
Samanii amazonieni considera in general tutunul ca o "hrana pentru spiritele care ravnesc la el deoarece nu mai poseda focul asa cum o fac oamenii"...Daca ipotezele mele sunt corecte, este posibil sa identific corespondente intre aceste notiuni samanice si fapte confirmate de cercetarea neurologica a acelorasi substante...Mai exact, trebuie sa existe conexiuni analoge intre nicotina si ADN-ul din celulele nervoase ale creierului uman.
Ideea ca acelor maninkari le place tutunul mi s-a parut mereu amuzanta...Consideram spiritele ca fiind personaje imaginare care nu se pot bucura de-adevaratelea de substantele materiale.Consideram de asemenea ca fumatul este un obicei rau si mi se parea putin probabil ca spiritele (in cazul in care ele existau) sa sufere de aceeasi dependenta ca fiintele umane.
Cu toate acestea, am decis sa nu ma impiedic de astfel de lucruri si sa dau atentie intelesului literal al cuvintelor samanilor, iar samanii erau foarte categorici in a spune ca spiritele au aceeasi pofta insatiabila pentru tutun.
Am inceput sa urmaresc aceasta pista petrecandu-mi cateva zile in biblioteca....Am dat chiar mai multe telefoane unor specialisti in mecanismul neurologic al nicotinei pentru a-mi largi cunostintele si a fi sigur ca nu fac legaturi imaginare...neurologia era ultimul lucru la care ma pricepeam...Iata ce am aflat: in creierul omului, fiecare celula nervoasa, adica fiecare neuron, are milioane de receptori pe suprafata sa...acesti receptori sunt proteine specializate in recunoasterea si captarea anumitor neurotransmitatori (neuromediatori) sau a unor substante similare.
Structura moleculei de nicotina este similara cu aceea a unui neurotransmitator, acetilcolina, si se potriveste ca un speraclu in receptorii anumitor neuroni.Acest receptor este inglobat in membrana celulei si este o proteina de mare dimensiune care include nu numai broasca (locul in care se ataseaza molecula externa), ci si un tunel cu o poarta care sta de obicei inchisa.
Cand este introdusa in broasca o cheie, cand molecula de nicotina se potriveste pe docul receptor, poarta tunelului se deschide permitand un flux de atomi de calciu si de sodiu incarcati pozitiv.
Acesta declanseaza (este un mecanism putin cunoscut) o cascada de reactii electrice in interiorul celulei, totul incheindu-se cu excitarea ADN-ului continut in nucleu, ceea ce provoaca activarea unor gene, inclusiv a acelora corespunzatoare proteinelor care formeaza receptorii nicotinici.
Cu cat se ofera mai multa nicotina neuronilor, cu atat mai mult ADN-ul care-l contin activeaza producerea de receptori nicotinici, desigur, in unele limite....de aici si pofta nesatioasa de tutun, cu cat ii dai mai mult cu atat cere mai mult.
Eram surprins de masura in care corespundeau notiunile samanice despre tutun cu studiile neurologice despre nicotina. Nu trebuia facuta decat o simpla traducere pentru a trece de la una la alta. Oricum, notiunile stiintifice de "receptori", "flux de atomi incarcati pozitiv" si "stimularea codului genelor responsabile cu receptorii nicotinici" nu explica de fapt efectul nicotinei asupra Constiintei.
Si atunci cum de "vad" samanii amazonieni spirite ingerand cantitati enorme de tutun ?
Inainte de a merge mai departe, trebuie sa clarificam doua lucruri...Primul este ca descoperirea modului prin care nicotina stimuleaza producerea de receptori nicotinici a fost facuta de abia la inceputul anilor 1990, iar legatura intre acest fenomen si dependenta data de tutun este evidenta, dar necesita sa fie explorata in detaliu.
Al doilea este ca sunt diferente fundamentale intre utilizarea samanica a tutunului si consumul de tigarete industriale. Varietatea de tutun utilizata in Amazonia contine pana la optsprezece ori mai multa nicotina decat plantele utilizate la producerea tigaretelor tip Virginia...Tutunul amazonian creste natural fara ingrasaminte chimice sau pesticide si nu contine aditivii din tigarete.
Pe de alta parte, in Amazonia, tutunul este considerat un "leac".
Termenul indienilor ashaninca pentru "vindecator" sau "saman" este sheripiari, in traducere "cel care utilizeaza tutunul".
Cei mai batrani indieni ashaninca pe care i-am cunoscut erau cu totii sheripiari...erau atat de batrani incat nici nu-si mai cunosteau varsta, pe care numai pielea lor plina de riduri o sugera, si erau remarcabil de sanatosi si intregi la minte.
Intrigat de aceste diferente, am cautat prin bazele de date pentru studii comparative intre toxicitatea varietatii amazoniene (Nicotina Rustica) si varietatea utilizata de producatorii de tigarete, trabucuri, tutun de pipa (Nicotina Tabacum)...Nu am descoperit nimic...se pare ca intrebarea nu fusese pusa inca.
Am cautat si studii despre aparitia cancerului la samanii care utilizeaza doze mari si regulate de nicotina....inca o data nimic.
M-am hotarat sa scriu autoritatii recunoscute in acest domeniu, Johannes Wilbert, autorul lucrarii "Tobacco and Shamanism in South America" (Tutun si Samanism in America de Sud) pentru a pune aceasta intrebare.
Mi-a raspuns:"...Sunt dovezi evidente ca produsele din tutun occidental contin numerosi agenti chimic care nu sunt prezenti in plantele crescute in mod natural pe teritoriul indienilor amazonieni...nu am auzit de samani care sa fi facut cancer..."
Pare limpede ca nicotina nu produce cancer dat fiind faptul ca ea este activa in creier.
In orice caz, oamenii de stiinta nu au considerat niciodata tutunul ca pe un halucinogen, deoarece occidentalii nu fumeaza niciodata destul pentru a ajunge in etapa halucinatorie.Ca urmare, mecanismul neurologic al halucinatiilor induse prin tutun nu a fost studiat inca.
Paradoxal, receptorii nicotinici sunt cei mai bine cunoscuti neurologilor, care-i studiaza de mai multe decenii, dat fiind faptul ca exista atat substante care stimuleaza acesti receptori, cum ar fi acetilcolina si nicotina, cat si substante care-i inhiba, cum ar fi curara si veninul anumitor serpi...Intr-adevar, printr-o curioasa coincidenta, tutunul, curara si veninul serpilor se potrivesc in aceeasi broasca din creierul nostru.
Cronica Meduro-Latakiota
Motto
"Cronicarul istoriseste cum o duzina de domni si pipele lor minunate s-au adunat intr-o cafenea, intr-o seara de vineri, cand afara ningea frumos si inauntru era cald si bine. Si cum i-a cunoscut Cinabru si cum au stat de vorba si au povestit si au fumat pana cand si-au dat seama ca orologiul de pe perete a sarit peste patru ore din poveste."
Din Cronica Meduro-Latakiota, traducere Tiffany Reinaud, in Revue des melanges et allumettes, no 655, 15 – 22 Janvier, 2009. Pg 23
Am ajuns la Cafeneaua Bononnia dupa cinci si ceva, cu destule emotii. Prima data cand ajungeam la o intalnire Pipa Club Bucuresti. Desi imi tot propusesem de ceva timp, dar mai mereu se intampla cate ceva. Imi luasem pipa, vreo doua tutunuri (nimic deosebit) si cateva filtre de balsa. Cafeneaua, desi mica, nu arata rau deloc. Servirea a fost ok, preturile accesibile, cafeaua buna. Si am inteles ca si ceaiurile au mers foarte bine.
Mirosul de tutunuri se simtea inca de la intrare...Si era buuuuun. Am intrat, m-am prezentat, ne-am apucat de tutunuri, am vazut pipele celor care venisera, am incercat marci noi de tabac. Si asa au trecut aproape patru ore alaturi de pipari pe care ii intalneam in viata tangibila pentru prima oara, dar m-au facut sa ma simt in largul meu si sa nu mai vreau sa plec. Ceea ce pentru acei putini care ma cunosc ar parea imposibil. Sa te pierzi asa in vorbe si fum, nimic mai placut dupa un sir lung de zile cu munca multa, somn putin si nervi o droaie.
Greu a fost sa aleg dintr-o masa acoperita de tutunuri, de multe dintre ele nestiind nimic, asa ca am mers pe recomandari verbale si olfactive. Am inceput cu o pipa de HH Vintage Syrian de la Mac Baren, un tutun sec, Latakia, oriental, ceva virginie, bun, tare, sumbru. A doua pipa a fost pentru mine surpriza placuta a serii, Red Virginia de la McConnell. Pana nu demult nu eram prea interesat de virginii, acum am inceput sa le descopar farmecul si aroma, iar Red Virginia ar putea deveni unul dintre preferatele mele. Dulceag, catifelat, potrivit de tare, cu un varf de cutit de Perique, cat sa ii dea o aroma speciala. Un tutun excelent, chiar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. La final, desi aveam limba cat o broasca testoasa de Galapagos, am riscat si am cedat tentatiei, cu o jumatate de pipa dintr-un flake faramitat si uscat bine (din pacate nu imi mai aduc aminte ce era). Greu, virginii si oriental amestecate in pipa, suficient ca sa ma ameteasca un pic. Am avut limba ca jupuita vreo doua-trei zile.
Pentru acasa am primit cateva mostre de la piparii vechi : in afara de HH Vintage Syrian si Red Virginia, am luat cate un pic de McConnell Original Oriental (bun, foarte bun, si surprinzator de usor), McConnell Maduro (un tutun exceptional, dulce si seducator, chiar daca se aprinde si arde cam greu), si o alta surpriza, Moth Mixture No 1, un amestec inedit semnat Molia, pe care l-am gustat mai tarziu. Excelent...Le multumesc tuturor pentru sfaturi, recomandari si tutun.
De vorbit, s-a vorbit mai ales de pipe si tutunuri, dar si de altele toate cele si inca ceva pe deasupra. Si se spuneau atatea lucruri incat iti venea mai curand sa taci si sa asculti, pentru ca aveai ce sa inveti. Totul cu o doza sanatoasa de umor fin. Si tot defilau pipele de tot felul, de parca se pregateau sa o puna de o petrecere a lor.
Articol de Cinabru
"Cronicarul istoriseste cum o duzina de domni si pipele lor minunate s-au adunat intr-o cafenea, intr-o seara de vineri, cand afara ningea frumos si inauntru era cald si bine. Si cum i-a cunoscut Cinabru si cum au stat de vorba si au povestit si au fumat pana cand si-au dat seama ca orologiul de pe perete a sarit peste patru ore din poveste."
Din Cronica Meduro-Latakiota, traducere Tiffany Reinaud, in Revue des melanges et allumettes, no 655, 15 – 22 Janvier, 2009. Pg 23
Am ajuns la Cafeneaua Bononnia dupa cinci si ceva, cu destule emotii. Prima data cand ajungeam la o intalnire Pipa Club Bucuresti. Desi imi tot propusesem de ceva timp, dar mai mereu se intampla cate ceva. Imi luasem pipa, vreo doua tutunuri (nimic deosebit) si cateva filtre de balsa. Cafeneaua, desi mica, nu arata rau deloc. Servirea a fost ok, preturile accesibile, cafeaua buna. Si am inteles ca si ceaiurile au mers foarte bine.
Mirosul de tutunuri se simtea inca de la intrare...Si era buuuuun. Am intrat, m-am prezentat, ne-am apucat de tutunuri, am vazut pipele celor care venisera, am incercat marci noi de tabac. Si asa au trecut aproape patru ore alaturi de pipari pe care ii intalneam in viata tangibila pentru prima oara, dar m-au facut sa ma simt in largul meu si sa nu mai vreau sa plec. Ceea ce pentru acei putini care ma cunosc ar parea imposibil. Sa te pierzi asa in vorbe si fum, nimic mai placut dupa un sir lung de zile cu munca multa, somn putin si nervi o droaie.
Greu a fost sa aleg dintr-o masa acoperita de tutunuri, de multe dintre ele nestiind nimic, asa ca am mers pe recomandari verbale si olfactive. Am inceput cu o pipa de HH Vintage Syrian de la Mac Baren, un tutun sec, Latakia, oriental, ceva virginie, bun, tare, sumbru. A doua pipa a fost pentru mine surpriza placuta a serii, Red Virginia de la McConnell. Pana nu demult nu eram prea interesat de virginii, acum am inceput sa le descopar farmecul si aroma, iar Red Virginia ar putea deveni unul dintre preferatele mele. Dulceag, catifelat, potrivit de tare, cu un varf de cutit de Perique, cat sa ii dea o aroma speciala. Un tutun excelent, chiar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. La final, desi aveam limba cat o broasca testoasa de Galapagos, am riscat si am cedat tentatiei, cu o jumatate de pipa dintr-un flake faramitat si uscat bine (din pacate nu imi mai aduc aminte ce era). Greu, virginii si oriental amestecate in pipa, suficient ca sa ma ameteasca un pic. Am avut limba ca jupuita vreo doua-trei zile.
Pentru acasa am primit cateva mostre de la piparii vechi : in afara de HH Vintage Syrian si Red Virginia, am luat cate un pic de McConnell Original Oriental (bun, foarte bun, si surprinzator de usor), McConnell Maduro (un tutun exceptional, dulce si seducator, chiar daca se aprinde si arde cam greu), si o alta surpriza, Moth Mixture No 1, un amestec inedit semnat Molia, pe care l-am gustat mai tarziu. Excelent...Le multumesc tuturor pentru sfaturi, recomandari si tutun.
De vorbit, s-a vorbit mai ales de pipe si tutunuri, dar si de altele toate cele si inca ceva pe deasupra. Si se spuneau atatea lucruri incat iti venea mai curand sa taci si sa asculti, pentru ca aveai ce sa inveti. Totul cu o doza sanatoasa de umor fin. Si tot defilau pipele de tot felul, de parca se pregateau sa o puna de o petrecere a lor.
Articol de Cinabru
Robert McConnell – Red Virginia
Nu pot sa ma abtin sa nu postez recenzia lui Cinabru pentru Red Virginia...Articol integral via Cinabru
Robert McConnell – Red Virginia
Marca : Red Virginia
Producator : Robert McConnell
Tutun : Virginia, Perique
Aspect tutun : ribon
Aroma : virginia,
Tarie : medie
WAF : mediu
Prezentare : cutie 100 grame
Mostra primita la Pipa Club Bucuresti
Un tutun exceptional (dupa parerea mea) pe care l-am descoperit la prima intalnire la care am participat, si de care nu reusesc sa ma plictisesc. L-am fumat prima oara, dupa ce il adulmecasem la Molia (daca retin corect). Si mi-am luat pentru acasa o mostra consistenta, pentru care le multumesc piparilor generosi. Aproape sigur la urmatoarea comanda voi lua o cutie intreaga.
Am inceput ca mai toata lumea cu aromaticele, dar de ceva timp m-am dedulcit la virginii si mai apoi am descoperit latakia. Red Virginia este – pana acum - pe locul intai in prima categorie. Taietura short ribbon, amestec de tonuri aurii marunte, moale, putin afanat, potrivit de uscat. Mirosul e ciudat de placut, desi are si ceva artificial : dulceag, parfumat (in cel mai bun sens), insinuant, intre prajitura cu ceva vanilie si mult zahar si ceva ce aminteste de miezul de nuca inca putin umed.
Pus in pipa se umfla usor la aprindere, arde relativ bine si la final ramane o cenusa fina, cenusie batand spre alb. Dar gustul... Gustul, aroma, dulceata. La inceput se insinueaza dulceata putin zaharata a virginiilor, perique-ul se simte abia mai tarziu, usor picant, discret, cat sa potenteze fara a deranja. Nu inteapa limba si nu infierbanta pipa, se fumeaza usor si bine. Gustul dulce se pastreaza, fumul e matasos si usor, desi cu destula nicotina, iar in a doua jumatate a bolului nuantele dulcege se estompeaza, se simte parca mai bine gustul de perique, iar fumul e mai greu. Mirosul in camera este placut, usor, parca de chec, de prajitura de casa. Galbena, pufoasa, cu stafide si coaja de portocala.
Concluzie :
-un tutun excelent, cea mai buna virginie fumata pana acum si o mixtura pe care o recomand.
Aici veti gasi alte doua recenzii, marca Humidor si Augustinus. Recomand site-ul pentru cei pasionati de pipe si de trabucuri.
Robert McConnell – Red Virginia
Marca : Red Virginia
Producator : Robert McConnell
Tutun : Virginia, Perique
Aspect tutun : ribon
Aroma : virginia,
Tarie : medie
WAF : mediu
Prezentare : cutie 100 grame
Mostra primita la Pipa Club Bucuresti
Un tutun exceptional (dupa parerea mea) pe care l-am descoperit la prima intalnire la care am participat, si de care nu reusesc sa ma plictisesc. L-am fumat prima oara, dupa ce il adulmecasem la Molia (daca retin corect). Si mi-am luat pentru acasa o mostra consistenta, pentru care le multumesc piparilor generosi. Aproape sigur la urmatoarea comanda voi lua o cutie intreaga.
Am inceput ca mai toata lumea cu aromaticele, dar de ceva timp m-am dedulcit la virginii si mai apoi am descoperit latakia. Red Virginia este – pana acum - pe locul intai in prima categorie. Taietura short ribbon, amestec de tonuri aurii marunte, moale, putin afanat, potrivit de uscat. Mirosul e ciudat de placut, desi are si ceva artificial : dulceag, parfumat (in cel mai bun sens), insinuant, intre prajitura cu ceva vanilie si mult zahar si ceva ce aminteste de miezul de nuca inca putin umed.
Pus in pipa se umfla usor la aprindere, arde relativ bine si la final ramane o cenusa fina, cenusie batand spre alb. Dar gustul... Gustul, aroma, dulceata. La inceput se insinueaza dulceata putin zaharata a virginiilor, perique-ul se simte abia mai tarziu, usor picant, discret, cat sa potenteze fara a deranja. Nu inteapa limba si nu infierbanta pipa, se fumeaza usor si bine. Gustul dulce se pastreaza, fumul e matasos si usor, desi cu destula nicotina, iar in a doua jumatate a bolului nuantele dulcege se estompeaza, se simte parca mai bine gustul de perique, iar fumul e mai greu. Mirosul in camera este placut, usor, parca de chec, de prajitura de casa. Galbena, pufoasa, cu stafide si coaja de portocala.
Concluzie :
-un tutun excelent, cea mai buna virginie fumata pana acum si o mixtura pe care o recomand.
Aici veti gasi alte doua recenzii, marca Humidor si Augustinus. Recomand site-ul pentru cei pasionati de pipe si de trabucuri.
AA Pipes No.1
As fi numit si eu pipele "Dr. A Pipes", dar deja avem printre noi un renumit B asa ca mi-am schimbat marca in "AA Pipes"....Am incercat sa fac cat mai multe poze pentru ca ele vorbesc mai bine decat mine...Va multumesc anticipat pentru rabdare.
Blocul de briar provine din Corsica.
Am inceput cu un simplu desen pe bloc si pe urma am facut masuratorile pentru gauri. Am folosit marcajul laser integrat la fierestraul pendular (poze 1 si 2).
Am inceput cu gaura mica de la stem....pentru treaba asta am un stand de gaurit confectionat de mine. Pe o parte am menghina unde fixez blocul, iar pe partea cealalta am minibormasina fixata pe sine.
O tija filetata care trece prin portiunea care tine bormasina este legata la capat sub menghina. Prin filetare apropii sau indepartez bormasina. E ca un strung, bormasina find papusa mobila.
Apropii bormasina pe langa blocul de briar si verific alinierea in sens vertical. Daca e necesar, blocul se inalta cu cateva straturi de carton gros asezat sub bloc. Mai intai dau o gaura de ghidaj cu un spiral scurt.
Pe urma montez spiralul lung si iar verific alinierea. Marchez pe spiral adincimea gaurii cu banda izolatoare (poza 3). Strang blocul in menghina si verific cu laserul asezat pe bormasina alinierea in sens orizontal.
Fixez bine si menghina pe stand (poza 4). Gaura are 3 mm diametru. Pe urma o largesc manual cu un spiral de 3,5 mm. Daca e nevoie se poate largi si mai mult ulterior....
Am pus la o parte blocul...
Prelucrez un mustiuc din acrilat care provine de la un set de bloc de briar, pregaurit (poza 5)...Am vrut sa-i montez ornamente si un tenon pentru filtru de 9 mm. Mai intai tai tenonul original care este dintr-o singura bucata cu mustiuc (poza 6). Mai tai o bucata din el care va fi folosit ca ornament (poza 7). Am mai gasit o bucata de briar dintr-un proiect vechi (bucatile de briar nu trebuie aruncate pentru acest scop) pe care am rotunjit-o. Ornamentez mustiucul si tenonul.. (poza 8).
Maresc gaurile mustiucului si ornamentelor la diametrul potrivit pentru tenon (poza 9 si 10).Tenonul si ornamentele sint lipite cu epoxy la locul lor. Folosind standul de gaurit si cu ajutorul unui tub metalic strang piesele si las asa pana cand se intareste lipiciul (poza 11).
Intre timp continui cu gaura stemului de pe bloc. Ca sa obtin o suprafata neteda si plana pentru locul unde se aseaza mustiucul, folosesc o freza de lemn (poza 12).
Pentru gaura de ghidaj a vetrei folosesc un spiral de lemn de 8 mm.
Cu aceasta nu gauresc pana la fundul vetrei asa ca marchez adancimea cu cativa milimetri in sus (poza 13). Dupa aceasta prima gaura dau gaura cu un spiral de 18 mm. Cand ma apropii de fundul vetrei sint foarte atent si verific de cateva ori daca am intersectat gaura mica (poza 14). Spiralul de 18 mm este unul de metal dar putin modificat la varf. Marginile taioase ale spiralului sint slefuite la polizor. In felul asta obtin un fund perfect rotund al vetrei. Pe de alta parte marginile foarte taioase ale spiralului ar captura lemnul foarte dur si ar duce la spargerea acestuia, rezultand niste margini deformate ale vetrei. Spiralul modificat la varf (poza 15) nefiind foarte ascutit gaureste mai greu. Trebuie grija si rabdare in sensul asta....Gaurile au iesit perfect aliniate.
Masor dimensiunea tenonului cu un filtru inserat.
Aceasta dimensiune plus cativa mm va fi adancimea la intrarea gaurii pentru mustiuc (poza 16). Gauresc cu un spiral de 10 mm la adancime potrivita. Tenonul are cam 10,6 mm diametrul extern. A fost nevoie sa largesc gaura manual ca sa potrivesc mustiucul la loc (poza 17). Marginea gaurii a fost gravata usor cu o freza de mana pentru o insertie comoda a musticului (poza 18).
Neavand un strung trebuie sa prelucrez manual mustiucurile. Pentru grosul prelucrarii folosesc un disc abraziv montat pe bormasina. (pozele 19 si 20).
Blocul gaurit si mustiucul inserat la locul lui (poza 21).
Sa inceapa sculptura!
Folosesc un fierestrau ( de fapt 2, unul mic unul mare) de metal pentru inlaturarea surplusului ( poza 22).
Dupa ce obtin o bucata de pipa care cat de cat nu mai permite sa lucrez cu fierestrau (poza 23) incep sa formez pipa la discul abraziv (poza 24).
Dupa ce consider ca nu mai pot lucra cu discul abraziv in continuare ma opresc.
De aici incolo voi continua cu pile si smirghel.
La ultima poza am udat lemnul putin ca sa vedeti cat de frumos e lemnul.
Nu pot sa ma hotaresc asupra formei. Dar pipa se duce spre canadiana deocamdata.
Si finalul proiectului:
Articol de Alguhan
